Astmul bronsic este o entitate clinica caracterizata prin accese de dispnee, predominant expiratorie, cu durata, severitate si moment de aparitie variabile, care apare la persoane cu hiperexcitabilitate traheobronsica la stimuli variati. Ca frecventa, boala variaza in 1-4% din populatie.de casa, fulgi, polenuri, faina;
-alergeni prin ingestie-alimentele si medicamentele;
-alergeni injectati-medicamentele si intepaturile veninoase de insecte.
Stabilirea originii alergice a astmului si identificarea alergenilor cauzali se fac cu ajutorul unei anamneze aprofundate, completata cu testarea cutanata la alergenii suspectati.
Astmul infectios: in aceasta forma de astms, infectia respiratorie are rol predominant in declansarea bronhospasmului. O situatie aparte o constituie astmul tuberculos. Frecvent, la bolnavii cu astm infectios, flora bronsica este formata din germeni saprofiti.
Astmul cu alte etiologii: in aceasta categorie pot fi implicati diferiti factori:
-factorul psihic reprezentat de socul psihic sau stari psihoafective;
-factorul endocrin poate declansa, agrava sau ameliora astmul; un rol important il au tiroida si corticosuprarenalele; criza de astm poate apare legata de pubertate, de menstre, de graviditate sau de menopauza;
-factori biometeorologici reprezentati de temperatura, presiune atmosferica, umiditate, vant, altitudine, raze solare;
-factori iritanti reprezentati de pulberi, gaze iritante, mirosuri, fum.
Astmul mixt are etiologie complexa, insumand 2 sau mai multi factori. Asocierea cea mai obisnuita este intre infectie si alergie.
Astmul cu etiologie necunoscuta: aceasta categorie cuprinde pacientii la care prin toate metodele posibile nu s-a putut stabili etiologia afectiunii.
Patogenie: elementul principal in astmul bronsic este obstructia generalizata la nivelul cailor bronsice. Aceasta determina dificultatea respiratiei cu perturbari ventilatorii si ale schimburilor gazoase. La obstructia din astm participa factorii:
-contractia sau spasmul musculaturii netede din peretii traiectului bronsic;
-edemul mucoasei bronsice;
-hipersecretie de mucus vascos;
-cresterea presiunii expiratorii intrapulmonare.
Simptome:
Criza de astm este manifestarea principala a astmului bronsic; debutul bolii este brusc; durata crizei este variabila de la 15 minute pana la 2-3 ore. Bolnavul prezinta brusc senzatie de sufocare si anxietate (frica). Respiratia devine suieratoare, cu expiratie prelungita si jenanta. Respiratia este bradipneica (rara). Tusea este constanta, initial uscata, apoi productiva. La examenul obiectiv se constata un torace destins si cianoza variabila dupa intensitatea crizei.
Starea de rau astmatic se caracterizeaza prin simptome de asfixie permanenta, cu durata de mai multe zile si uneori cu evolutie fatala daca nu se intervine cu tratament corespunzator. Bolnavul prezinta sudori reci, are o pozitie sezanda, este cianotic, cu toracele destins. Frecventa respiratorie este crescuta (30-60 respiratii/minut). Tusea este absenta. Bolnavul este nelinistit, raspunde cu greutate si incoerenta, este somnolent.
Alte examene complementare recomandate: examenul sangvin; examenul radiologic; bronhioscopie; electrocardiograma; teste cutanate si imunologice; explorarea functiei respiratorii care arata scaderea capacitatii vitale, scaderea volumului expirator maxim pe secunda si scaderea indicelui Tifneau sub valoarea de 70.
Evolutia bolii este cronica, cu crize intercalate de acalmie, avand durata variabila.
Complicatii: infectii bronsice, reprezentate de bronsita cronica sau acuta; emfizem pulmonar cronic; cord pulmonar cronic; fracturi costale dupa tuse violenta; deformari toracice mai ales la copii.
Tratament: are ca scop combaterea si prevenirea crizelor de astm. Tratamentul se face etiologic prin: antibioterapie; sedative nervoase; bronhodilatatoare; oxigenoterapie; rehidratare; fluidifiante de secretie; tratament balneoclimatologic; kinetoterapie.
